Românii sărbătoresc anual, în 24 februarie, Dragobetele. Sărbătoarea reprezintă atât simbolul dragostei pentru poporul nostru, dar și începutul unui nou anotimp, momentul în care natura prinde viață. Această zi nu a fost aleasă la întâmplare ca sărbătoare a iubirii, căci biologii spun că atunci începe împerecherea păsărilor necălătoare. Astfel, dacă ne imaginăm două păsări care stau cioc în cioc, spațiul gol dintre ele va forma o inimă. Aceasta a rămas simbolul Dragobetelui la români ce este prezent în numeroase obiecte din arta populară românească. Cu toate că sărbătorim această zi în fiecare an, nu mulți cunosc povestea Dragobetelui. Se spune că Dragobete era chiar fiul babei Dochia, un tânăr frumos și pasional, care mergea prin sate și învăța flăcăii și mândrele tainele dragostei. În legenda populară, cea de-a 24 zi a lui Făurar era începutul anului agricol și, în ziua aceasta, Dragobete oficia nunta tuturor animalelor. De asemenea, îndrăgostiții se întâlneau și ei, în aceeași zi, pentru ca povestea lor să dăinuiască, precum a necuvântătoarelor. Dragobete poate fi considerat zeul dragostei și protector al iubirii, ce are corespondent și în alte culturi. La romani, tânărul purta numele de Cupidon, iar la greci de Eros. Totuși, spre deosebire de Cupidon și de Eros, Dragobete nu s-ar fi implicat în cursul relațiilor dintre îndrăgostiți. Conform legendei populare, se spune că el nu și-a folosit puterile pentru a-i face pe tineri să se îndrăgostească, ci doar pentru a-i binecuvânta și a-i susține.
