Cea mai sângeroasă mineriadă, a treia din perioada postdecembristă, a avut loc în urmă cu 32 de ani, în perioada 13-15 iunie. Sute de oameni au fost strânși în Piața Universității, la București, și își strigau lozincile despre libertate.
În data de 13 iunie, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări, apoi au încercuit zona. La îndemnul unor tineri, atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție. În acea seară, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani și Motru spre București.
Ajunși în capitală a doua zi, minerii s-au infiltrat printre protestatari sub pretextul că veniseră să refacă rondurile de flori distruse de corturile manifestanților, pe platoul din fața Teatrului Național.
Aceștia au devastat facultățile din apropiere și au bătut profesorii. În zonă, minerii au mai devastat sediile PNȚCD și ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă și arme și de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o stație radio și aparate de birotică.
Locuințele particulare ale lui Corneliu Coposu și Ion Rațiu au fost de asemenea devastate. Liderul studenților, Marian Munteanu, a fost bătut și aruncat apoi în fântâna de la Universitate. Numeroși intelectuali, studenți, persoane cu barbă etc. au fost bătuți, arestați, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.
În urma mineriadei, peste 700 de oameni au fost răniți.
