În ultima jumătate de secol s-a spus că depresia este cauzată și de nivelurile scăzute ale serotoninei cerebrale sau ale activității serotoninei.
Această teorie, care este cunoscută sub numele de „ipoteza serotoninei”, se bazează pe mai multe date, inclusiv cercetări pe animale și efectele antidepresivelor care ar trebui să funcționeze prin creșterea nivelului de serotonină din creier. Dar, în ultimele decenii, mai mulți cercetători au contestat ideea că serotonina joacă un rol principal sau chiar major în depresie, potrivit Psychologytoday.
În ultimele zile, ”ipoteza serotoninei” a fost contestată în mod explicit de o serie de publicații științifice. Potrivit unei lucrări publicată în Nature Molecular Psychiatry, în care au fost trecute în revistă mai multe argumente s-a ajuns la concluzia că „principalele domenii ale cercetării serotoninei nu oferă nicio dovadă consistentă a existenței unei asocierea dintre serotonină și depresie și nu susține ipoteza că depresia este cauzată de o activitate sau concentrații scăzute de serotonină.”
Drept urmare se naște următoarea întrebare: Dacă serotonina nu conduce la depresie, care sunt cauzele? Deși există multe explicații potențiale, iată patru argumente majore care s-ar putea dovedi mai importante pentru creierul persoanelor cu depresie.
Recablarea creierului (neuroplasticitate) – Unul dintre cele mai puternice rezultate ale cercetării în neuroștiință este ideea că creierul nostru este în mod constant reconectat. Mai exact, neuronii noștri schimbă în mod activ numărul și puterea conexiunilor lor cu alți neuroni și cu celulele creierului non-neuronale numite „glia”. Acesta este un proces numit „neuroplasticitate” și se crede, din ce în ce mai mult, că joacă un rol în tulburările de dispoziție precum depresia.
Factorii de susținere pentru conexiunea neuroplasticitate-depresie includ descoperiri imagistice, cercetarea studiilor celulare și măsurători legate de procesul de recablare. Ideea de bază este că, în depresie, pot exista probleme cu calitatea, numărul și tipul de conexiuni pe care neuronii noștri le fac, iar acest lucru poate ajuta la explicarea simptomelor depresiei. Foarte important, cercetările arată că putem afecta pozitiv neuroplasticitatea prin factori ai stilului de viață, cum ar fi exercițiile fizice, învățarea de lucruri noi și, potențial, anumite modificări ale dietei. Există, de asemenea, date care arată că antidepresivele convenționale, precum și psihedelicele, pot influența pozitiv neuroplasticitatea.
Inflamaţia – Planeta a avut un semnal de alarmă cu privire la importanța sănătății imunitare în contextul pandemiei. Dar imunitatea este mult mai importată. Niveluri mai ridicate de inflamație în sângele nostru au fost asociat cu o funcționare mai proastă a creierului.
Atunci când inflamația cronică este prezentă în creier, influențează o serie de căi neuronale implicate în depresie. În primul rând, poate afecta funcția sănătoasă a neuronilor prin deteriorarea lor fizică. De asemenea, inflamația poate bloca neuroplasticitatea, conducând în același timp la generarea de molecule de degradare toxice, cum ar fi acidul chinolinic, care ar putea afecta și mai mult sănătatea neuronilor și ar putea contribui la patologia depresivă. În interiorul creierului, cercetările arată că celulele imunitare unice numite microglia pot fi cheia pentru susținerea inflamației. Deci, cum este reglată starea noastră inflamatorie? Pare a fi sensibilă la calitatea dietei, a somnului, a exercițiilor fizice, a intervențiilor de scădere a stresului și, eventual, chiar a expunerii la natură.
Conexiunea intestin-creier – Intestinul găzduiește trilioane de bacterii și majoritatea celulelor noastre imunitare, ceea ce îl face un centru important pentru transferul de informații. O gamă largă de cercetări sugerează acum că intestinul și creierul sunt în comunicare constantă și s-a propus că acest schimb de date poate avea un efect asupra tuturor, de la starea noastră cognitivă la starea noastră de spirit. Cercetătorii au propus că starea sănătății noastre intestinale (de exemplu, scurgerea mucoasei intestinale, celulele imune din intestin și diversitatea microbilor care trăiesc în intestinul nostru) joacă un rol major în sănătatea noastră mintală și poate influența simptomatologia depresiei. Intestinul nostru este cantitatea și diversitatea microbilor care îl numesc acasă. Aceste bacterii alcătuiesc microbiomul intestinal. Modificările bacteriilor care trăiesc în microbiomul intestinal au fost legate de depresie. Se crede că aceste bacterii pot influența funcția creierului prin efectele lor asupra nervului vag (care merge de la intestin la creier), impactul lor asupra sistemului imunitar (de exemplu, prin afectarea nivelurilor de inflamație) și prin moleculele mici pe care le creează ( de exemplu, acizi grași cu lanț scurt) care pot ajunge la creier prin intermediul fluxului sanguin.
Modificări endocrine (hormonale) – Când vine vorba de reglarea funcției creierului se crede că o gamă largă de căi hormonale joacă roluri importante. Această cercetare se extinde la depresie. Și în timp ce anumite modificări hormonale pot fi greu de inversat, există și multe lucruri pe care le putem face pentru a ajuta la îmbunătățirea unor aspecte ale căilor noastre de semnalizare endocrină.
Probabil cea mai puternică conexiune endocrină-depresie este reprezentată de dereglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenal (HPA) (denumit sistemul de stres). De exemplu, persoanele cu un episod de depresie majoră au de 2,5 ori mai multe șanse să fi experimentat un eveniment stresant anterior și s-a descoperit că un singur eveniment de mare stres crește riscul pentru un episod depresiv de 1,4 ori.
Problemele cu echilibrul sistemului HPA pot contribui la depresie prin impactul negativ asupra hipocampului, creșterea inflamației, deteriorarea neuroplasticității și chiar distrugerea neuronilor. Pentru reglarea funcției HPA dau rezultate meditațiile zilnice, exerciții regulate și petrecerea timpului în natură.
O altă legătură importantă între hormoni și depresie este legată de estrogen. Se crede că acest hormon are o serie de roluri de protecție a creierului, inclusiv la creșterea neuroplasticității. Scăderea nivelurilor de estrogen și hormoni înrudiți în timpul și după menopauză poate ajuta la explicarea ratelor mai mari de depresie observate de femei în această perioadă. În timp ce unele cercetări sugerează că terapiile de înlocuire cu estrogeni pot prezenta o strategie de tratament interesantă, există încă o dezbatere considerabilă cu privire la siguranța acestei practici.
Insulina este un hormon metabolic cheie care facilitează absorbția glucozei de către celulele din organism. În creier, se crede că insulina reglează zahărul din sânge, dar influențează și memoria și comportamentul. Rezistența la insulină este o afecțiune din ce în ce mai frecventă a disfuncției metabolice, în care organismul nostru are probleme în a detecta insulina și a folosi glucoza, iar acum este legată de un risc substanțial mai mare de a dezvolta depresie. O gamă largă de tehnici pot ajuta la îmbunătățirea rezistenței la insulină la majoritatea oamenilor, în special cele legate de modificarea dietei și exercițiile fizice.
