Marele îngheț a avut loc la începutul secolului al XVIII-lea când temperaturile au ajuns la -40°C. Oamenii din Europa s-au trezit pe 6 ianuarie 1709 și au descoperit că temperatura a scăzut drastic. Din nordul Scandinaviei până în sudul Italiei și din estul Rusiei până pe coasta de vest a Franței, totul se transformase în gheață. Astfel, marea, lacurile și râurile au înghețat, iar solul a fost de asemenea afectat, deoarece a înghețat la o adâncime de mai mult de un metru. Potrivit surselor istorice, oamenii au patinat pe gheață pe canalele Veneției, clopotele bisericilor s-au spart când au sunat, copacii au explodat din cauza înghețului, iar călătorii au traversat pe jos Marea Baltică. Nimic nu a rezistat necruțătorului ger, mii de oameni au cedat hipotermiei înainte de a putea fi luate măsuri. Nici animalele nu au fost cruțate, acestea au înghețat în țarcuri, hambare și cotețe. Marele îngheț a durat trei luni și a avut consecințe nefaste în anii următori, ce au fost marcați de foamete și revolte. După trei sute de ani, marele îngheț din anul 1709 încă deține recordul ca cea mai rece iarnă europeană din ultima jumătate de mileniu.
sursa: www.newscientist.com
